canguru şchiop

Un alt nume am zice ciudat pentru un traseu de căţărat din Vadu Crişului. Dar dacă urci până la el şi ai puţină imaginaţie o să vezi că se confirmă relevanţa nomenclaturii.
Situat ceva mai în drepta de traseul Inca, între Cireşu Sălbatic şi Şoroş, intrarea e destul de acoperită de vegetaţie şi în unele zile mai umede, mâloasă. Traseul nu începe chiar la poalele versantului şi de aceea trebuie urcat puţin. Intrarea pe urcarea respectivă e marcată de nişte “macrameuri”, cum au fost denumite de unii. E vorba doar de nişte bucle de cordelină albastră prinse în stancă cu nişte ancore artizanale, suficient cât să te tragi în ele la deal.
Din fericire pentru cei care nu sunt familiarizaţi cu zona, macrameurile sunt chiar practice pentru că altfel nu e nici un semn care să îţi arate cum ajungi la intrarea în traseu iar ghizi prin zonă, nu am auzit sa fie disponibili. Scopul încercării traseului în week-end-ul din 10-11 septembrie a fost verificarea regrupărilor din primele 2 lungimi (ultimele 3 sunt comune cu Babilonul).
Prima lungime începe relaxat, pe o faţă cu prize suficient de mari. După ce ieşi din vegetaţie faţa se mai spală. Urmează o deviere puţin spre stânga şi apoi din nou uşor în dreapta. Înainte de uşoara deviere în dreapta e o burtă sub care sunt mai puţine prize. Pasul e destul de greu dar se face la echilibru. Imediat după burtă e următorul spit, spit care nu îl vezi decât după ce ieşi. De sub burtă se vede doar un spit mai îndepartat dar până la acesta mai sunt cel puţin 2 spituri intermediare deci nu aveţi de ce să vă faceţi griji. Urmează apoi încă 2-3 asigurări şi începe traverseul spre dreapta. La mijlocul lui găsim prima regrupare. Are un spit cu ureche mare triunghiulară şi un spit normal, foarte aproape aflându-se şi primul spit care continuă traverseul, deci suficient pentru o regrupare sigură. Apoi traverseul continuă spre dreapta şi la capăt intră într-un diedru. Pe acest diedru asigurările sunt suficient de dese, la distanţe între 1 metru şi 2 metrii.
Am simţit aici doi paşi mai dificili, primul parcă mai tare, al doilea asemănător dar poate doar din cauza faptului că eram deja puţin obosit. Tot aici sunt şi două urechi de spit care se învârt (poate fi deranjant la asigurare) dar din punct de vedere al siguranţei nu prezintă nici o problemă, ancorarea fiind solidă. E plan pentru prevederea acestor 2 urechi cu două verigi rapide pentru a nu mai deranja la asigurare. După diedru urmează o porţiune cu faţa putin căzută şi prize mari dar care abundă de vegetaţie. Urmează intesectarea cu traverseul din Babilon. Chiar sub traverseu e regruparea, mult mai impresionantă ca prima, prevăzută cu un profil L cu inel mare de circa 20 de centimetrii circumferinţă şi încă un spit cu ureche mare triunghiulară.
Ar trebui să ajungă 15 bucle şi coarda de 50m.
Traseul e foarte putin friabil spre aproape deloc în primii 10 metrii, stânca fiind solidă în rest.
Ca linie traseul e foarte frumos, mişcările sunt naturale, paşii sunt mai mult la echilibru, muşchii putînd fi însă şi ei o solutie în caz de pană de idei, dacă te ţin degetele în prize mici.