performanţă orădeană

Preambul:

Ultimul articol era o pledoarie în favoarea căţărării pereţilor ADEVĂRAŢI (nu doar a panourilor de escaladă "naturale").
Sincer, eram trist şi sceptic...
Şi, iată că, NU AM AVUT DREPTATE !!!
Şi pentru asta, sunt bucuros (şi ceva mai optimist).
Doi orădeni (la origine), dar care au şcoala marilor pereţi (cu precădere în străinătate), au reuşit să mă facă să zic, că nu e totul pierdut!
Reproducem integral articolul cu vestea nemaipomenită.

Mai adaugăm doar faptul că băieţii ăştia, ar fi meritat să-i aşteptăm în ultima regrupare precum în poza de la final (dar nu cu bere, ci cu vin fiert)".

 

Articolul este preluat de pe www.oradeapress.ro (articol complet aici)

<<În cele mai reci zile ale lunii februarie, în perioada 15 – 22, în Cheile Bicazului, pe peretele Bardosului, s-a născut o premieră în alpinism. Este vorba despre traseul, botezat „Zeitgeist” (Spiritul timpului), deschis de doi orădeni. Traseul este de departe cel mai greu de acest gen din România, concurând cu cel din Munţii Dolomiţi din Itaia şi cu cel din Munţii Picos din Spania.

Promotorii acestei iniţiative unice în România  au fost Leslie Fucskó, alpinist de renume  în stilul „big wall” şi Camerzan Emilian, cunoscut sub porecla Espo. Traseul, are un grad de dificultate de 6a+ plus la liber, pasaje de A4 plus la artificial, este de 420 de metri lungime, 300 de metri înalţime, având în total 11 lungimi de coardă.

Idea premierei s-a născut vara trecută, cu ocazia cursului de iniţiere în tehnici de căţărare stil „big wall”, susţinut de Leslie Fucskó, ghid alpin care trăieşte mai bine de 20 de ani în Franţa.

Înca din anul 1983, căţărătorii locali Viorel Boboc şi Mircea Opriș au încercat deschiderea unui traseu pe această linie, însă, din motive tehnice, dat fiind gradul foarte mare de dificultate, aceştia au aboandonat traseul.

Traseul deschis, reia linia lui Viorel Boboc şi Mircea Opriș. Aceasta se oprea sub un tavan enorm, în dreapta traseului Surplomba, de la Gâtul Iadului. Zeitgeist preia această linie şi o continuă până la vârf.

Zeitgeist a fost escaladat în 7 zile, cu 6 nopţi petrecute în perete, fără legătura cu solul sau cu o oarecare echipă de susţinere, cu un minim de material lăsat în urma, în perete (clean aid climbing).

Despre traseu şi dificultăţile escaladării

Oradea Press vă prezintă, în premieră un interviu cu unul din cei doi autori, Leslie Fucskó.

De ce aţi ales să escaladaţi acest traseu tocmai iarna?

„Am optat pentru această variantă dat fiind faptul că peretele se află la intrarea în chei iar la baza acestuia se află mai multe chioşcuri care vând artizanat, foarte aglomerate în timpul sezonului turistic. Ar fi fost foarte periculos să ne căţărăm cu o mulţime de oameni în jur, deoarece, cea mai mică piatră venită de sus ar fi putut cauza un accident fatal.”

Aţi reuşit să alegeţi cele mai reci zile ale anului…

„Iniţial am mai avut o tentativă, în perioada 3-5 ianuarie, când ne-am dat seama că traseul e mai dificil decăt ne aşteptasem. Am decis atunci să amânăm escaladarea până în februarie, având în vedere că eram limitaţi ca timp şi în speranţa că vom prinde vreme mai călduroasă.

Într-adevăr nu e foarte plăcut să  te caţeri şi să dormi în portaledge (cort special suspendat) la – 25 de grade. Chiar şi pentru localnici, obişnuiţi cu iernile grele, a fost extrem de frig în luna februarie. Cât pentru noi, temperaturile scăzute au făcut să fie o premieră şi mai extraordinară.”

Cu ce fel de alte dificultaţi va-ţi confruntat în timpul escaladării?

„Traseul în sine are o dificultate mare, având în vedere că 2/3 din acesta este surplombat, fiind de departe cel mai greu traseu de acest gen din România.

Escaladarea a fost destul de dificilă din punct vedere tehnic, considerând dificultatea pasajelor şi cantitatea mare de material (120 de kilograme) pe care l-am cărat după noi, iar temperaturile scăzute şi ninsoarile l-au făcut şi mai solicitant.”

În Europa unde mai exstă trasee de asemenea dificultate?

După cunoştinţele noastre în Munţii Dolomiţi din Itaia şi în Munţii Picos din Spania există trasee asemănătoare.”

De ce aţi ales numele Zeitgeist traseului?

„Iniţial ne-am gandit la numele Suflete îngheţate, cred ca vă daţi seama de ce, dar după o vreme am ajuns la concluzia că numele Zeitgeist, cuvânt preluat din limba germană, exprimă mai bine semnificaţia acestei premiere.

Cuvântul se traduce „spiritul timpului”, iar traseul întruchipează tot ce înseamnă căţăratul extrem (clean aid bigwall climbing) al timpurilor noastre. Fiind primul de acest gen în România, noi sperăm că reprezintă începutul unei noi ere în alpinismul românesc.”

Cu bani din propriile buzunare

Aţi primit vreun suport financiar pentru această escaladare?

„A fost o iniţiativă personală. Toate cheltuielile au fost suportate de noi doi, nu am avut sponsori. Însă am folosit multe materiale primite de la sponsorii mei personali.

În aceaşi timp ne-au fost de mare ajutor salvamontiştii din Gheorgheni. Ei ne-au cazat şi ne-au ajutat la căratul bagajelor sub perete la începutul căţărării iar cu 7 zile mai târziu, prin zăpadă până la brâu, ne-au ajutat la căratul lor de pe vârful peretelui, până jos la maşină. Ne-au salvat de multă oboseală şi pentru asta suntem recunoscători.”

Să înţeleg că de acum înainte orice căţărător dornic să parcurgă numeroasele lungimi de coardă se poate aventura în traseul deschis de voi?

„Nu chiar orice căţărător, având în vedere că noi am lasat un minim de material în perete, adică doar în standuri şi la punctele de odihnă, asta înseamnă că orice echipă dornică să repete traseul va trebui să fie pregătită cu o cantitate corăspunzătoare de echipament şi deasemenea, se vor lupta cu aceaşi dificultăţi ca şi noi în premieră.

Din punctul nostru de vedere aceste aspecte ale căţăratului fac acest gen de ascensiune (clean aid climbing) special şi deosebit. Recomandăm Zeitgeistul tuturor căţărătorilor dornici, care se simt destul de pregatiţi atât mental cât şi fizic să escaladeze un traseu atât de complex şi dificil.”

ichim Vasilică>>

HTML Comment Box is loading comments...