scrisoare către zoli

Îndraznesc, cu sfiala, sa ma bag si eu in vorba despre tragedia (a câta???) in care au cazut si oradeni, platind tribut muntelui … 
Inainte de toate , cu piosenie, o lacrima pentru cei cazuti. 
Apoi, fara patima, despre restul… 
Abia apoi! 
Desi … ma tem ca multi sunt tentati sa inverseze ordinea. 
Din pacate, tragica intamplare, va da din nou apa la moara conflictului generat de dominatia Bucurestiului in Federatie. (Gazul metan are sediul la Medias, petrolul la Ploiesti, carbunele la Petrosani, marina la Constanta …) 
Urmeaza conflictul dintre alpinisti si salvamontisti (de parca salvamontistii n-ar provenii mai ales dintre alpinisti …) 
Si deasupra tuturor conflictelor de interese intrebarea suprema: "CINE POARTA RASPUNDEREA ?!?". Ca si cum in tara asta ar raspunde cineva de ceva… Cine ocupa o functie oarescare, mai mica sau mai mare, are doar drepturi! Nu si raspunderi! Si asta de la Guvern pana la seful de scara!!! 
Deci, intrebarea e aiurea: un non-sens absolur (in conditiile date). 
Si in final, intaresc aceasta concluzie cu o opinie personala: Alpinismul nu e sport!!! Este ALTCEVA! Pentru ca nu te lupti nici cu Zoli, nici cu Marius, nici cu Vasilica, nici cu Mitica…… nici macar cu MUNTELE (caci iata ce se intampla daca il sfidezi) … (cu voie sau fara voie). 
De fapt in alpinism te lupti CU TINE INSUTI! Incerci (cu mai mult sau mai putin success) sa te depasesti pe tine in competitia cu slabiciunile tale. 
Poate ca a venit vremea sa ne depasim cu totii, in lupta noastra cu propriile slabiciuni, si sa depasim aceasta faza a pasului pe loc. 
Dumnezeu sa-l odihneasca pe Zoli, iar pe noi sa ne ierte pe toti dupa faptele (si vorbele) fiecaruia.