tura de iarna Munţii Rodnei

Echipa: Paută Adrian, Vida Gyorgy si Moşoiu Răzzvan.

Obiectiv: Masivul Rodnei, Creasta Vestica de la Est la Vest (Saua Gargalau – Varful Pietrosul)

Durata: 13-17 martie 2004

Ziua 1: Urcam din Complex Borsa cu Telescaunul, apoi pe jos, pe deasupra Cascadei, pana in caldare, unde Salvamontul facea exercitii cu snow-mobilul iar schiorii zburdau frenetic starnind parca agitatie in calmul ce stapanea peisajul. Punem si noi cortul, parca in calea schiorilor zglobii, gatim si mancam afara la soare, si ne culcam inainte de a cadea intunericul.

Ziua 2: In caldare e relativ calm, dar pe creasta ceata si negura. Asta e Rodna! Unde e ziua de ieri? Plecam. Bajbaim prin ceata. Pentru a iesi in creasta punem coltarii: panta e abrupta si inghetata beton. Iesim in creasta cu bine. Exact cat sa ne orientam se ridica ceata si fixam directia pe busola. Nefiind probleme tehnice inaintam pe creasta destul de usor. Pe la pranz se insenineaza si creasta isi arata maretia. In sfarsit pozam “la foc automat”. Ne mai acopera o data ceata facand sa ne invartim in cerc cateva sute de metri; ne salveaza busola si in final o spartura in ceata. In zona Tarnita Barsanului gasim o “dolina” de zapada perfecta in care punem cortul.Gatim si mancam afara si ne culcam odata cu soarele. Nu adie o pala de vant dar e ger zdravan. In cort e bine insa, nici ca ne pasa.

Ziua 3: Dimineata perfecta.pornim plini de elan. Vremea e superba, urcam varf dupa varf vrajiti de peisaj. Parca e prea frumos sa fie adevarat … Pe la pranz ajungem in zona Tarnita la Cruce. Priveam saua de pe o creasta foarte curioasa: pe 100m cornisa s-a schimbat de pe nord pe sud (o capcana foarte ciudata) !!! Brusc se schimba vantul dinspre vest, semn rau! Pietrosul dispare in negura. Vantul parca bate din toate directiile. Cerul se innegreste vazand cu ochii. Vedem o “scoica” de zapada sub un promotoriu ce pare mai ferita de vant. Sapam platforma in parapet si punem cortul. Extenuati picotim o ora fara sa inchidem cortul, cu picioarele in bocanci afara. Parem stapani pe situatie. Asteptam sa vedem cum evolueaza vremea ca sa hotaram continuarea. Gatim ceva in usa cortului, mancam si ne bagam in saci. Deocamdata doar ceata ne ingrijoreaza. Porneste TARE de tot vantul. In creasta e jale. In scoica nostra e doar o zgaltaiala zdravana. Se intuneca. Vantul innebuneste. Sare catarama ce leaga cei trei montanti in varful cortului. Remediem situatia cu un snur de bocanc. Incepe sa ninga. Cortul se ingroapa tot mai tare. Iesim la dezgropat. Vantul bate de peste tot, nu are o directie precisa. Zapada intra prin orice gaurica in interiorul cortului care aduce incet, incet a piscina. Sprijinim cu spatele montantii si asteptam morocanosi dimineata.

Ziua 4: Rasare soarele pe ghicite. Ceara si vant. Bine ca nu mai ninge. Dezgropam primusul si vasele din antreul cortului cotropit de zapada si reusim sa facem un ceai. Prindem viata si adunam totul in rucsaci.: sacii sunt uzi, cortul inghetat bocna, rucsacii parca s-au micsorat (nu mai incape echipament in ei)! Vremea e atat de urata ca nu ne gandim la altceva decat la coborare. Dar pe unde? Creasta e o cornisa continua. Ceata si negura stapanesc totul. Vantul suiera de peste tot. Punem coltarii, scoatem pioletul, chiar si o cordelina, fortam o fata fara cornisa, bajbaim un traverseu inghetat si expus, si, noroc: se sparge ceata! Si bine si rau. Bine ca vedem sa ne orientam, rau ca vedem si ce e sub noi! Prindem o brana, apoi un valcel si ajungem pe firul vaii. In continuare doar nord si la vale. Prin padure e groaznic: zapada mare si plina de “capcane” pentru picioare. Apar stanile, apoi casele izolate, paraul devine murdar, plin de resturi menajere, intram in “civilizatie”. Ne uitam inapoi spre creasta: “vajgaul” ne spune parca: “ fiti multumiti cu atat cat ati reusit”. Ne suim in masina si pornim spre casa. Ne uitam in oglinda si fetele arse ne fac sa constientizam ca venim din alta “lume”, si chiar daca ne straduim sa fim indiferenti, nu reuseam sa mascam faptul ca ne simteam ALTFEL decat cei pe langa care treceam. Si evident ce puteam discuta pe drum, decat planul pentru URMATOAREA “evadare” ………