utopia unor vremi ruinate

Exista la Vad o Cupă, o Alpiniadă... Se ţinea în prima duminică din noiembrie şi, în 1954 la prima ediţie, s-a numit chiar : “Cupa 7 Noiembrie” (în cinstea marii revoluţii sovietice care a avut de fapt loc în octombrie!?!).
Au trecut anii (aproape 60 la număr) şi într-o toamnă cu lumina ca mierea, ne-am dus (unul mai în vârstă ca Alpiniada şi unul cam la jumătate anii), ne-am dus deci, să revedem UTOPIA de prin RUINE...
E vorba despre traseul Utopia din zona La Ruine (după Gaşparul mic, după Vâlcelul de Coborâre, mai la dreapta, ultimele stânci). Explicaţiile sunt pentru cei ce au alergie la denumirile traseelor clubului nostru
Traseul e gândit în principal ca traseu de iarnă! La Vad nu prea aveai unde să te antrenezi pentru etapele de iarnă (cândva se făcea şi alpinism de iarnă, nu doar panou sau faleză de 10 m). Mai e şi Creasta Şerpilor, dar pe aia mergi mai mult călare decât caţeri. Utopia seamănă mult cu Valea Mălinului din Bucegi (doar că de vreo 5 ori mai scurtă la cei doar 100m cât are).
Este amenajată mixt, cu pitoane clasice dar şi cu spituri, punctele de asigurare fiind puse pe cât posibil să se vadă şi dacă e plin de zăpadă sau gheaţă. Cele doua regrupări permit inclusiv manevre de salvare. Lungimile sunt întinse, necesită coardă de 60m şi 2-5 bucle lungi pentru a veni coarda uşor (de fapt buclele de escaladă nu sunt foarte utile în alpinism - mai ales în cel de iarnă).
Şi cum iarna nu poate fi departe, chiar dacă toamna încă ne zâmbeşte, iar meteorologii englezi au anunţat o iarnă deosebit de grea, îi invitam pe toţi cei ce iubesc alpinismul de iarnă (nu politica degerată), să încerce să redescopere o utopie ascunsă printre ruine…