Remember Yalta ("dupa 20 de ani")

Cotrobăind prin sertare, am găsit o cutie de diapozitive aproape total deteriorate. Cu mari eforturi şi cu un suport tehnic special, am reuşit să recuperez documentele în cauză, chiar dacă cu un puternic pafum retro (pentru mine au chiar mai mult farmec aşa, iar pe vizitatorul "rece" îl rog să fie îngăduitor).

Aşadar, în vara lui 1991, am căţărat pe malul Mării Negre, la Yalta, cu Slavka....

Pe  Slavka, un rus (fain de tot) din Harkov, l-am cunoscut cu un an înainte în Caucaz, şi avea să moară (Dumnezeu sa-l odihneasca) anul urmator, tot în Caucaz (am fost la mormântul lui după câteva luni - trecând ilegal graniţa URSS-ului).

Dar să revenim...

Unde este Yalta? În nordul Mării Negre, în Peninsula Crimeea.
Ce înseamnă (pentru un alpinist)? Înseamnă o faleză de peste 60 km de pereţi ce se prăvălesc în mare de la peste 300 de metri!!!! (Muntele AY-PETRY).

Pereţi CURAŢI, fără gram de piton sau gujon!!!!!
Doar un set de 10 nuci la purtător (aveţi poza setului de nuci folosit, iar o poză reuşeşte - la nivel de biet SMENA- să surprindă asigurarea la nuci folosită în plin perete).
E drept că pe la baza pereţilor erau cam multe cruci (aşa, ca pentru moral la intrarea în traseu).

Natura rocii, calcar frământat (dar deloc friabil) si fără surplombe spălate, permite o căţărare superbă, pură, în deplină armonie cu Măria Sa MUNTELE. Neavând nici o linie de pitoane, fiecare căţărare e un act de CREAŢIE, aproape o premieră. Traseele se termină pe un imens platou de unde se vede nesfârşită MAREA (pe atunci nu zburam cu parapanta, dar văzând pozele, sunt sigur că se  sare cu parapanta, pe briza mării ce loveşte peretele).

Staţiunile sunt superbe iar vegetaţia luxuriantă. Am fost şi pe Riviera, şi Pe Coasta de Azur, şi pe Costa del Sol, şi pot să vă spun fără greş, că nici pe departe nu sunt atât de frumoase: MUNTELE îmbrăţişează MAREA!

Uneori mergeam, de la o zonă de căţărat la alta, cu vaporaşul. Atunci puteam vedea pereţii în toată splendoarea lor!

Erau zone de căţărat chiar pe plajă sau chiar deasupra mării (cu un an înaite, într-un asemenea loc a avut loc Cupa Mondială de Escaladă). Şi uite aşa, în timp ce unii căţărau, alţii se bronzau.

Dar Yalta are şi o emblemă: fantasticul castel Cuibul Rândunelelor. Probabil dacă ai locui în acel castel, te-ai simţi cum m-am simţit eu în regrupările din pereţii muntelui Ay-Petry; adică fer-me-cat…

PS: La întoarcerea acasă, entuziasmat de căţăratul la nuci, am deschis în zona La Ruine (zonă complet virgină şi azi) două trasee scurte (20-25 m), complet NUMAI "la nuci" care ulterior au fost denumite TAOFIZICA şi ISSA (inspirate de cartea citită pe tren, spre casă). Ca reper, ambele trasee se termină la copacul din prima regrupare din UTOPIA.

Vezi toate pozele aici.

 

HTML Comment Box is loading comments...