Anonimus - Cel mai mare și mai dificil traseu miltipitch de cățărat din Vadu Crișului (România)

O linie de traseu multi-pitch care a stârnit pasiuni și de multe ori orgolii. Ochiul stâng al Bufniței atrage instantaneu orice privire odată ajunși pe defileul Crișului.

Scurt istoric al amenajării

A fost pitonat în doi ani, între 1984 și 1986, de jos în sus cu dalta si ciocanul, autorii fiind Adrian Paută ,Teodor Borodan și Marius Vecan .

Erau zile în care se putea avansa doar o asigurare sau mai puțin. Pentru ultimii cinci metri înainte de regruparea 4 au fost necesare 4 intrări: o zi de tatonări fără rezultat, o zi cu tot felul de măsurători pentru proiectat nuca și tendorul (tendorul nu mai există), o zi de fixat tendorul și apoi nuca uriașă, și intrarea în regrupare.

Ieșira din regruparea 4 (R4) a necesitat de asemenea trei zile la rând, trecerea tavanului facandu-se cu niște cordeline fixate în câteva clepsidre minuscule. În zilele noastre s-a reușit fixarea unor gujoane lungi de 15 cm în rocă friabilă, ceea ce nu se putea face atunci cu dalta.

Menționăm că la ieșirea pe fața de după marea surplombă am găsit 2 pitoane vechi, semn că cineva a tatonat locul (probabil venind de sus și atat). Asta însă a fost de mult. Intre timp traseul a fost reamenajat o dată și îl prezentăm ca atare în continuare.

Nu știm ca traseul să fi fost parcurs la liber dar sigur a fost facut destul de des fără scărițe.

Partea de jos, până în Poiana Suspendată are frumoase pasaje tehnice de liber. Apoi, în partea superioară, stânca e puternic surplombata și cu prize puține, așa că de multe ori e inevitabil să nu se folosească pitoanele ca puncte de inaintare. Spre finalul, mai ales în ultima lungime traseul scade în dificultate permițând cățărătorului să admire de sus peretele cel mai mare din zona: peretele de la Casa Zmeului – deasupra grotei de la Casa Zmeului.

Traseul este destul de plimbat, când spre stânga, când spre dreapta urmărind liniile naturale ale muntelui. Acesta este și motivul pentru care lungimile de coardă sunt mai scurte fiind recomandată respectarea regrupărilor.

Prima lungimea (L1)

Traseul pornește comun cu traseul Victoria care merge oblic spre stânga, intersectând suplimentar traseul Intersectat (varianta originală).

Se pornește în sus, pe un diedru barat de un tăvănel. Traversăm pe sub tăvănel la drepta, apoi pe o față în sus, până la o clepsidră sănătoasă aflată într-o nișă de unde traversăm pe prize mici câțiva metri la dreapta, unde prindem o fisură ce ne scoate pe un mic prag destul de înghesuit unde regrupam.

A doua lungime (L2)

Mai departe traversăm spre stânga pe o față spălată până la o altă clepsidră. Coborâm 2 metri pe un prag înierbat după care traversăm spre stânga pe buza unui tavan până prindem o fisură ce urcă ușor surplombant și oblic stânga. Urmează o față curată, cu prize fine, care ne scoate pe un prag comod, într-o mică nișă.

A treia lungime (L3)

Ieșim din regrupare pe un diedru ce pornește puțin surplombat. La capătul diedrului ieșim spre dreapta pe creastă. Apoi continuăm pe creastă și traversăm oblic stânga până pe un țanc. De aici traversăm Poiana Suspendată până la baza peretelui de sub Ochiul stâng al Bufniței.

În acest punct vine din stânga (pe lângă perete) traseul Intersectat și care pleacă mai departe spre dreapta (tot pe lângă perete). De asemenea, tot de aici, pe o față spălată urcă o linie de gujoane vechi (traseul Concurs), care a fost superfinală la o Alpiniadă. Noi însă facem 2-3 metri la dreapta și găsim o fisură ce urcă pe un prag de pe care ieșim spre stânga într-un amvon măreț de unde începe marea surplombă. Aici regrupăm chiar sub surplombă.

A patra lungime (L4)

Pornim în sus pe un diedru spălat și foarte expus. Prindem o perdea de piatră cu prize ciupite de la care traversăm câțiva metri la stânga pe o față spălată care te poate forța la o trecere de la stilul la liber la cel alpin.

În continuare traseul arcuiește oblic ascendent stânga spre o căciulă găurită vertical în plină surplombă. De aici traseul arcuiește ascendent și tot mai surplombant dar spre dreapta. Înaintăm spre Cuibul de Vulturi, o altă căciulă și mai mare forată vertical, în plin tavan de data asta. Mai departe găsim o despicătură cu o nucă cât o cască sub care era cândva și un tendor de metal. Urmează să traversăm scurt la dreapta și intram în căciula în care regrupăm cu picioarele atârnând în gol. Secundul vede doar picioarele capului, restul corpului fiind acuns în căciulă. Această regrupare este cam mică pentru 3 persoane cu al doilea secund forțat să rămână ceva mai jos într-o asigurare intermediară.

A cincea lungime (L5)

Ieșim din Cuibul de Vulturi traversând surplombant spre stânga. Apoi ieșim pe o față surplombata unde începem să mai găsim și prize bune.Continuăm vertical având în dreapta un culoar cu destulă vegetație iar în stânga o față spălată și surplombată. Apoi, ceva mai sus, fața din stânga este despicată de o fisură clară care o traversează spre stânga pănă aproape în creastă. Această secțiune poartă numele de Marele Traverseu. Ne angajăm pe această fisură în care ne cam încap și degetele și traversăm spre stânga 15-20 de metri, adică toată fața spălată și surplombată de deasupra Ochiului stâng al Bufniței, până pe creastă.

Cu 3-4 metri înainte de creastă Marele Traverseu este intersectat de traseul Victoria care iese vertical pe un culoar. Mulți regrupează înainte de creastă și ies pe culoar fără să parcurgă traseul integral. Traseul Anonimus însă trece de linia de asigurări din Victoria încă 3-4 metri spre stânga. Apoi coboară 2 metri pe un diedru într-o nișă de pe creastă aflată complet suspendată deasupra defileului. Aici se regrupează.

A șasea lungime (L6)

Traversăm de pe creastă spre stânga câțiva metri ieșind în Peretele Mare și ținem apoi oblic ascendent spre stânga. Prizele apar cu tot mai multă generozitate. Privelistea e cât de cât alpină aducând un pic a perete adevarat. Urmează să ne orientăm în sus pe praguri unde mai apar și urme de vegetație. Continuăm până la capătul unui diedru deschis, orientat în partea dreaptă și unde se termină peretele compact. Se poate continua fără a regrupa pe pragurile înierbate până în pădure dar riscați să vină foarte greu coarda și să vă strice plăcerea ultimei lungimi de coardă. Ca urmare e recomandată o regrupare aici cu ieșirea secundului care să schimbe cap pentru ultima lungime.

Ultima lungime (L7)

Ieșim din perete într-un mic amfiteatru cu vegetație continuând ușor oblic și mereu spre dreapta căutând pragurile stâncoase. La final ieșim în liziera pădurii în cel mai înalt punct stâncos din Pereții Mari. La picioare avem toată panorama defileului.